11 martie 2012

12 martie 2011

De ce îl iubim pe Ion Creangă?

În fiecare an, în luna februarie, pe parcursul a două săptămâni asociaţia noastră organizează „Maratonul Internaţional Radio Ion Creangă”, prilej de a ne aminti de personalitatea şi opera marelui povestitor , iar în weekend-ul dinainte de 1 Martie sărbătorim „Ziua Radioclubului Ion Creangă Tîrgu Neamţ” unde avem invitaţi radioamatori, şi nu numai, din ţară şi de peste hotare.

De ce îl iubim pe Ion Creangă?  La această întrebare am găsit poate cel mai frumos răspuns. Un articol scris  de  o distinsă doamnă, Mihaela Horumbete, profesoară care  predă cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românească în şcoli din zona localităţii Parla din Spania.

Vă mulţumim şi vă urăm succes în tot ce faceţi pentru ca  valorile, tradiţiile şi spiritul neamului românesc să dăinuie în timp!

Teodorian Dan Onofrei – YO8RJU

Ion Creangă, mărţişorul literaturii româneşti

”La 1 martie 1837, în satul Humuleşti din ţinutul Neamţului, în inima Moldovei, s-a născut Ion Creangă, cel care avea să devină ÎMPARATUL POVEŞTILOR româneşti.

A fost cel mai frumos mărţisor dăruit de Dumnezeu poporului român. Este unul dintre clasicii literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Ion Luca Caragiale, recunoscut datorită maiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale.

Timp de 12 ani a fost slujitorul altarului (dascăl, diacon, la diferite biserici din Iaşi) apoi a fost exclus din cler. Abia în 1993, după 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarâre reparatorie: Creangă a fost reprimit în rândul clerului ca diacon.

A fost timp de 25 de ani un excelent învăţător. Este autorul a 4 manuale şcolare în colaborare cu alţi institutori.

În anul 1875 îl cunoaşte pe MIHAI EMINESCU, atunci revizor şcolar la Vaslui şi Iaşi şi devin prieteni pentru totdeauna. Este cea mai frumoasă prietenie din istoria literaturii române. Eminescu îl determină să scrie şi-l introduce în cenaclul Junimii, unde citește ”Soacra cu trei nurori” (publicată la 1 oct. 1875 în Convorbiri literare).

După ”Soacra cu trei nurori”, Creangă publică în Convorbiri literare: ”Punguţa cu doi bani”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Povestea porcului”, ”Moş Nechifor Coţcariul”, ”Povestea lui Harap-Alb”, ”Fata babei şi a moşneagului”, ”Ivan Turbincă”, ”Povestea unui om leneş”, ”Amintiri din copilarie”  (primele trei parţi, a patra fiind postumă).

Când se fierbea Unirea la Iaşi, Creangă va scrie: ”Moş Ion Roată şi Unirea” şi ”Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”.

La 31 decembrie 1889, ION CREANGĂ trece în nefiinţă. Este înmormântat pe 2 ianuarie 1890 la Iaşi, în cimitirul ”Eternitatea.”

Mihaela Horumbete

Postul anterior 4 mai 2010

AMINTIRI, AMINTIRI …

Cu mare bucurie am primit în noiembrie 2009 invitaţia conducerii ”Radioclubului Ion Creangă Tîrgu Neamţ”-YO8KZG de a lucra în cunoscutul Concurs Maraton ”Ion Creangă”, reprezentându-l chiar pe marele povestitor.

Evident am acceptat invitaţia şi am trăit alături de celelalte personaje din ”Povestea lui Harap Alb” emoţia şi plăcerea de a mă întâlni cu un mare număr de radioamatori YO. Aşa se face că în cele 11 zile cât a durat competiţia am lucrat cel puţin odată cu 215 staţii YO, unele pe care le cunoşteam demult, altele pentru prima dată, dar toate mi-au adus o mare bucurie şi satisfacţie.

Pentru o parte din participanţi s-a născut întrebarea ce caut eu tocmai de la Sighetu Marmaţiei intr-un concurs organizat de radioclubul din Tîrgu Neamţ. Mirarea lor am lămurit-o când i-am informat că sunt singurul radioamator YO care s-a născut şi a copilărit în Humuleştii lui Ion Creangă, că am urmat Liceul Teoretic ”Ştefan cel Mare” din Tîrgu Neamţ, fiind prima promoţie de absolvenţi, în 1955, iar facultatea am facut-o la Iaşi, unde am locuit foarte aproape de Bojdeuca marelui povestitor.

Înca din clasele primare, I-IV, pe care le-am urmat la şcoala din Humuleşti, şcoală ridicată de învăţătorii Nicolae şi Elena Bancea, mari admiratori ai lui Ion Creangă, şi unde am avut ca învăţător pe d-ul Ion Savinescu, am descoperit marea atracţie ce o reprezintă pentru mine radioamatorismul.

Am construit şi pus în funcţiune un receptor cu galenă cuplat la o antenă de circa 80 de metri, legată de un păr din grădină şi de culmea casei din Humuleşti, cu care puteam recepţiona în condiţii excelente postul de radio Bod, pe 155 KHz.

Am beneficiat în acea perioadă de o bază materială şi de o bogată documentaţie tehnică pe care o avea tatăl meu, profesorul Paul Oceanu, radioamator constructor autorizat de MPTC din 1945.

La stabilirea bazei cunoştinţelor mele în radiotehnică un important rol l-a avut un coleg de-al tatălui meu, tot profesor la Şcoala de Arte şi Meserii din Tîrgu Neamţ, d-ul Grigore Slătineanu, tatăl amicului meu Gabi Slătineanu, instructor radio la Clubul Copiilor din Tîrgu Neamţ şi care la rândul lui a pregătit sute de elevi în tainele radioamatorismului.

În anul 1950 am construit un radioreceptor cu trei lungimi de undă, lungi, medii şi scurte, cu tuburi electronice alimentate la filament cu 2 volţi dintr-un acumulator cu plumb şi circa 20 baterii de 4,5 volţi legate în serie pentru tensiunea anodică. Funcţiona excepţional, cu audiţie în difuzor, fapt pentru care nu am scăpat de un cioban din Vînatori, o comună vecină, fară să i-l vând contra unei…. putinici cu brânză de oi. Aparatul a funcţionat pâna pri anii 1956-1957 când propietarul şi-a cumparat un alt receptor alimentat la reţeaua de curent electric.

Prin anul 1955 tatăl meu, Paul Oceanu, s-a apucat şi după  circa un an a terminat cea mai importantă construcţie radio la care s-a incurajat s-o facă, un radioreceptor dublă superheterodină cu tuburi electronice pentru toate benzile de US pentru traficul de radioamator, sculă care şi astăzi este în funcţiune şi concurează cu receptoarele performante, fiind în exploatarea d-lui Dr. Ing. Iosif Lingvay, YO5AVN, Maestru al Sportului, din Bucureşti.

În perioada cât am urmat cursurile de învătamant superior la Iaşi, prin anii 1956-1957, dupa ce am luat cunoştinţă pentru prima dată cu activitatea de radioamator de emisie am fost solicitat de AVSAP să fiu lector la disciplinele radiotehnică şi trafic radio, la cursurile organizate pentru autorizarea radioamatorilor. Mulţi din cursanţii mei de atunci au devenit pasionaţi şi renumiţi constructori sau operatori în lumea noastră, a radioamatorilor. Aici, la Iaşi, în 1957 am primit indicativul YO8NL şi după cum era obiceiul, ucenicia mi-am facut-o la staţia radioclubului din Iaşi, YO8KAE. La terminarea facultăţii, la propunerea unui mare radioamator, Dr. Vasile Pavel, YO5LC, m-am hazardat şi am cerut repartiţie la o fabrică textilă din Sighetul Marmaţiei. Aici, pe lângă consacrarea profesională, am avut şi primele mari bucurii îi hobby-ul nostru. În 1965 ca operator al staţiei municipale Sighetu Marmaţiei am câştigat titlul de Campion Naţional al României în banda de 144 Mhz, lucrând de pe Vârful Pietrosul Rodnei, 2303 m.

În 1962 am primit o nouă licenţă de emisie-recepţie cu indicativul YO5NL.

În 1978 am fost chemat în Ministerul Industriei Uşoare, unde am lucrat până în 1992, când am trecut în sectorul privat. În timpul şederii mele în Bucureşti am fost ales pe o perioadă de 12 ani ca Preşedinte al Comitetului Municipal Bucureşti, iar apoi încă 9 ani, 1995-2004, Preşedinte al Federaţiei Române de Radioamatorism.

Am ca realizări mai deosebite o mulţime de aparate de recepţie, emisie-recepţie, etaje finale, aparatura de măsură şi control, aparatură audio de performanţă, etc.

Am avut şi o intensă activitate în domeniul traficului de radioamator. În prezent am confirmate 317 ţări DXCC, participări la importante concursuri interne şi internaţionale la care am obţinut peste 100 de Diplome dintre care merită menţionate 5 Band DXCC şi 5 Band WAZ ale ARRL-ului.

Din anul 1984  sunt membru al Clubului de Performanţă Român YODX CLUB şi Maestru al Sportului de Radioamator.

Pentru mine radioamatorismul reprezintă cel mai ales hobby şi sport, m-a atras şi continuă să mă atragă în mrejele lui, mi-a adus cele mai alese satisfacţii, bucurii şi deconectări din stresul ce-l trăim zilnic.

Voi continua să mă dedic acestui nobil şi util sport, să fiu alături atât cât sănatatea şi vârsta mi-o v-a permite cât mai aproape de prietenii radioamatori.

Amintirile din tinereţe mă încarcă permanent şi mă fac să mă simt activ şi acum la vârsta ce mi-a dat-o Bunul Dumnezeu.

Sighetu Marmaţiei                                                        Dr. Ing. VASILE OCEANU

18 Februarie 2010                                                                       YO5NL

Maestru al Sportului de Radioamator